Moment

Merg pe strada. Mii de priviri in jurul meu, dintre care macar cateva se opresc asupra mea. Am parul varza,slinos si ochelari de soare murdari pentru ca sunt boem si trist…asa imi place sa ma vad azi. Sunt plictisit, de fapt, iar chestia asta ma enerveaza. Ma plictisesc. Ma plictiseste decorul asta arhicunoscut,fetele care ma condamna fara sa ma judece macar, sigla"Paine" din anul 1982, Daciile care scot mult mai mult fum decat foc, semaforul,tigarile,eu. M-am plictisit sa fiu nemultumit tot timpul.
Merg pe strada. Ma plimb haotic cu speranta muribunda de a mai gasi ceva nou in mormanul asta de plictiseala,macar ceva de care nu m-am plictisit inca asa de tare. Scotocesc cu ochii casele,vitrinele si barurile, parcul, padurea;imaginile imi vajaie pe langa retina ca si atunci cand,din snobism, merg la tigani la piata sa imi caut blugi pentru zugravit. Nimic. Parca totul e pustiu, desi e ora 14 20 si strazile sunt pline de tot felul de plictisiti, care mai de care mai intoliti.
Dintre toate lucrurile care ma enerveaza, plictiseala trebuie sa fie in top 3. Nu ma enerveaza atat de tare ca ma plictisesc, ci modul in care o fac,rece si fad ca o conserva de sardine.
Fiecare imagine pe care o vad poarta in ea bucatele din puzzle-ul trecutului meu. Asta aproape ca ma face sa regret anii copilariei si adolescentei cand imi doream, visam cu toata puterea la cum o sa fie cand o sa fiu mare. Si uite ca am crescut si tot aceleasi lucruri le vad, la tot pasul. Ma enerveaza exactitatea cu care imi aduc aminte ce s-a intamplat si unde, ma enerveaza colegii mei care sunt pregatiti in orice secunda sa devoreze orice informatie pe care le-as da-o despre viata mea , si asta pentru ca si ei se plictisesc teribil de tare unul pe celalalt cu aceleasi barfe. Le trebuie altele noi. Au nevoie sa se simta un pic mai putin plictisitori si plictisiti emitand ipoteze si judecati de valoare despre ceilalti. Tipic …
M-am plictisit de mine tocmai pentru ca ma vad peste tot. Confund uneori plictiseala cu complacutul in plictiseala, nesimtirea cu curajul,initiativa cu disperarea si tot asa…
Imi ies ochii din cap de nervi cand ma intreaba cineva ce mai fac…si asta ca si cand ar conta. Dupa ce ca nu mai stiu unde sa fug de mine, acum mai trebuie sa si vorbesc despre asta. Suna telefonul si ma sperii. M-am plictisit de soneria asta,inainte ma enerva pentru ca o auzeam prea des, iar acum ca o aud prea rar parca nici nu imi mai vine sa raspund.
Urc in troleu. Pute, desi e iarna. Ma enerveaza compostorul asta de o mie de ani care cred ca lasa pe fiecare bilet alt model de gauri. Ma enerveaza ca nu vine controlu’ acum ca tot am fost un bun cetatean si am compostat. Ma enerveaza babele care isi pun sacosele jegoase pe locul de langa ele si alte babe care stau in picioare si se uita dojenitor la mine pentru ca stau jos. Ma simt mai jegos ca o sacosa. Sunt oricum prea multe ca sa incapa pe locul meu. Asa ca stau jos, ce dracu’.
Ies din troleu si o gramada de oameni ma intampina inca din statie cu familiare imbranceli si impinsaturi . Grohai de parca o sa imi scuip un plaman si se face loc sa trec. Ma amuz plictisit de fetele lor…deja m-au bagat in carantina. Sau nu le place freza mea.
Victorios, ma inscriu in traversare,regulamentar.M-am plictisit sa trec pe rosu si ma enerveaza ca toata lumea o face. Un taximetrist franeaza de parca l-am surprins cu ceva si ma cert cu el in numele tuturor pietonilor nedreptatiti pe teren propriu. Militez. Ma bucur si zambesc…macar asa,putina adrenalina. Imi aprind o tigara si ma lenevesc un pic,parca mi-am mai revenit.2 la 0 pentru mine.
Nu pot sa ma vad in viitor, si asta pentru ca ma sufoca trecutul. Imi amintesc de prietena mea…oare ce-o mai fi facand? Era mai placut sa ne plictisim impreuna, si asta doar pentru ca nervii pe care ii aveam pe tema asta puteam sa ii punem unul in carca celuilalt…ca atunci cand te tine cineva de cap cand vomiti,dar pana una-alta tot in buda esti,nu?
Ma enerveaza ca sunt nervos. O fi de la plictiseala. Nu stiu. S-a facut tarziu.Mi-e lene, poate o sa ma mai plimb si maine.